REVIEW Metro Exodus – Jocul care-ți arată cum ar fi trebuit să fie Fallout 76

Metro Exodus este al treilea joc video din seria Metro și este primul care mută acțiunea de sub pământ și te lasă să explorezi. Jocul arată extraordinar și are personaje bine conturate, dar inteligența inamicilor trage titlul în jos.

Protagonistul jocului este Artyom (același din primele două jocuri) și acțiunea are loc la doi ani distanță după Metro Last Light. El, alături de soția sa Anna și alături de un echipaj de soldați, merge pe trenul Aurora în căutarea civilizației.

Astfel, acțiunea jocului te duce în mai multe zone și mai variate decât în trecut. Metro Exodus este un FPS, dar nu este unul în care să alergi ca bezmeticul și să împuști tot ce vezi, ci unul cu un ritm mai scăzut și unde trebuie să ai grijă de muniție.

Poți alege un stil de joc mai stealth unde să ai grijă pe cine omori și să te strecori pe lângă inamici (oameni că animalele te miros imediat), dar poți alege și calea să ucizi tot ce-ți stă în cale (dacă ai destule gloanțe).

Acțiunea jocului de plimbă prin mai multe zone. Nu o să vezi doar canale și buncăre întunecate, ci peisaje diferite, acoperite cu zăpadă, cu nisip sau păduri. Locurile surprind foarte bine atmosfera unei lumi post-apocaliptice și scenele abundă în detalii și este o plăcere să explorezi Metro Exodus.

Ca să supraviețuiești în această lume post-apocaliptică trebuie să mesterești totul: gloanțe, să modifici arme, bombe etc. Poți să faci asta la „workbench”-uri, dar unele lucruri le poți face și când ești pe drum datorită rucsacului pe care-l cari peste tot.

Revenind la poveste, jocul te duce pe un fir care este construit din mai multe povești, iar asta înseamnă că nu ai un antagonist principal, iar finalul nu reprezintă culminarea unor fapte de-a lungul jocului.

Mi-a plăcut mecanica jocului, felul în care se simt armele și cum le poți modifica, atât ca aspect, dar și ca eficiență. Și în acest joc trebuie să ai grijă de arme și dacă se strică atacurile tale nu vor fi la fel de puternice și armele chiar se pot bloca în mijlocul luptei.

Metro Exodus – Diferență cu ray tracing

Metro Exodus este al doilea mare joc care beneficiază de noile tehnologii Nvidia, introduse odată cu plăcile RTX, anume Ray Tracing și DLSS (Deep Learning Super Sample), ce ar trebui să facă ca jocurile să arate mai bine, dar și să crească numărul de FPS-uri.

Ray Tracingul din Battlefield V nu m-a convis, dar în Metro Exodus chiar am reușit să văd diferențe uriașe între imaginea cu ray tracing și cea fără. Atunci când funcția este activată imaginea din joc este iluminată într-un mod natural, ceea ce face ca scenele să fie mai contrastante. Fără Ray Tracing, imaginea are un aspect mai spălăcit (vezi exemplul video de mai jos).

Pe mine unul, Metro Exodus m-a convins că merită investit în ray tracing, chiar dacă îmi mănâncă din frame rate-uri (pe sistemul meu am pierdut cam 20 de fps-uri din cauza asta).

Totuși, chiar și fără, jocul arată extraordinar: personajele sunt foarte bine detaliate, atât chipurile acestora (pe care le vezi de multe ori de aproape), cât și costumele, dar și mediul înconjurător.  Iluminarea este iarăși extraordinară: am rămas uimit să văd cum fumul de țigară plutește în lumina ce intră pe fereastra unui vagon de tren. Proabil că jocul va fi unul dintre cele mai arătoase dintre cele ce vor fi lansate anul acesta.

Am jucat Metro Exodus pe un monitor Asus  ROG Swift PG348Q ultrawide (rezoluție 3440 x 1440 pixeli) și experiența de joc a fost excelentă. Atunci când stai în fața ecranului curbat ultra wide ești tras în lumea virtuală și frumoasă a Metro Exodus. Dacă îți pui o pereche de căști cu sunet surround chiar uiți de realitatea din jur și trăiești ceea ce vezi pe ecran.  Monitorul are și o rată de refresh de 100 Hz cu G-Sync și dacă ai un sistem care să-ți ducă jocul la 100 FPS ai parte de o acțiune foarte fluidă, fără stuttering și fără tearing.

În ecuație intră și DLSS-ul Nvidia care-ți aduce înapoi vreo 20-30 de FPS (Pe unele zone am atins și 100 de FPS cu setările grafice high), dar, din păcate, calitatea imaginii are de suferit.

DLSS creează o rețea neurală pentru a extrage caracteristicile multidimensionale ale scenei randate și combină detalii din multiplele cadre pentru a construi o imagine finală de înaltă calitate.

Cercetătorii Nvidia spun că acestă rețea poate recunoaște obiecte, animale analizând pixeli neprocesați (raw), astfel procesul de randare ar duce la o îmbunătățire a performanței unui joc, în timp ce ar păstra o calitate vizuală mare.

Totuși, în cazul Metro Exodus situația nu a stat chiar așa. Personajele și peisajele pierd din claritate, iar totul este îmbrăcat într-o peliculă cețoasă, de parcă nu ai avea ochelarii de distanță.

Păcat, mai bine scoți ray tracingul și nu ai DLSS-ul activat ca să ai frame rate-uri bune. Bănuiesc că DLSS-ul ar putea fi folosit ca să atingi un număr mare de FPS pentru monitoarele cu rate de refresh mari (144 Hz, 240 Hz etc), dar probabil oricum ai un PC capabil să facă asta dacă ai dat bani pe un RTX 2080.

Metro Exodus – Shooter capabil, dar cu probleme

Acum să-ți zic și ce nu mi-a plăcut la joc: inteligența inamicilor. Vai! Nu credeam că în 2019 se mai pot face jocuri cu un AI atât de prost pentru NPC-uri.

NPC-urile umane nu au reprezentat niciun pericol în acest joc: pot fi uciși foarte ușor și, ceea ce este mai grav, ei sunt aproape incapabili să te omoare. Am avut multe momente penibile în care nu mă vedeau la doi pași, trag aiurea, nu se ascund după obiecte și așa mai departe.

Creaturile sunt ceva mai bine realizate și mai periculoase, însă pentru că vin în număr mare și ai nevoie de câteva gloanțe în cap pentru a ucide o creatură. Dar am descoperit cuțitul și faptul că un cuțit în gât sau în cap ucide instant o creatură numită humanimal, dar e nevoie de vreo trei gloanțe în țeastă ca să cadă pe jos.

Nici trecerea pe nivelul de dificultate Hardcore nu ajută. Inamicii nu devin mai inteligenți, ci au mai multă viață (deci trebuie să trag mai mult) și găsesc mai puține resurse ca să fac muniție.

Al doilea lucru care m-a deranjat la Metro Exodus este faptul că Artyom nu are o voce și nu răspunde celorlaltor personaje. Jocul este plin de dialog, de momente în care personajele povestesc lucruri, explică planuri de atac și Artyom al meu stă ca un mut și nu zice nimic.

Situația devine și mai penibilă atunci când personajul este singur cu nevasta lui Anna. Ea trăncănește și el nu zice nimic. Ceea ce e mai ciudat și că personajele îți pun întrebări, iar tu nu răspunzi (Artyom, are you ok? You are ok).

Nu în ultimul rând, m-am lovit de câteva bug-uri și glitch-uri mai ales pe partea audio. Au fost momente în care fiecare personaj spunea ce-i trecea prin cap și astfel se suprapuneau vocile și nu mai înțelegeam nimic.

Per total, Metro Exodus este un joc foarte frumos, cu personaje memorabile, iar dacă inteligența inamicilor ar crește atunci jocul ar fi și mai bun. Practic, așa mi-aș fi dorit să fie și Fallout 76 .

Jocul a fost testat pe PC (Ryzen 5 1500x, 16 GB RAM, RTX 2080). A stat constant la 50-60 FPS la rezoluție ultrawide (3440 x 1440 pixeli) cu setări grafice high. Activarea ray tracing face ca jocul să scadă pe la 35 FPS, apoi dacă activezi DLSS-ul duci FPS-ul înapoi la 50-60.